morning delight

Ping. Ping ping ping. Ping ping ping ping ping.
La dracu..suna telefonu. Unele dintre cele mai nefericite momente ale vietii mele sunt diminetile.. Ar trebui interzise, pe bune, nu sunt decat un prilej de nervi, stress si constrangeri ale vezicii. Ziua buna se cunoaste de dimineata…pe bune? La dracu apocalipsa intarzie sa apara. Armageddonul zilnic al trezirii deja isi pierde din intensitate. E ca si cum te-ai trezi zilnic cu o bunica moarta lnga tine.. primele zile “AOLO!” apoi “LA DRCU NU MAI PLEACA?” apoi te blazezi “hmm foarte original. Go away!”. Inchipuie-ti ca asta e doar trezirea. Toata astea se petrec inainte ca eu practice sa ma mut vrun centimetru din perimetrul restrans al patului.
OK, acum ma dau jos din pat. Nu..aparent nu. Hai inca odata. Bun stau in fund sii ma uit intr-un gol, pe care oricum nu il vad. smecher. Poate ajung la baie inainte sa se faca ora 6:30. Sau poate nu. Legea probabilitatii si vro 3 legi ale respectabilului domn Murphy se fac simtite. Afara e o lumina placuta, sanatoasa, de stalp de iluminat. Pacat ca nu ma intereseaza foarte tare aspectul asta, eu continui sa ma uit in golul meu favorit. Pe care nu il vad. Nu conteaza, ma duc la baie. Totul merge bine, pe primi30 de centimetrii..apoi genunchiul meu trage concluzia ca noptiera ar trebui mutata, sau mai bine, arsa. Ma mai lovesc de vreo 2 tocuri de usa, dar m-am resemnat cu idea. Apartamentul ma uraste. Nu e nimic, eu il iubesc oricat de nemernic ar fi. Ajung in dreptul oglinzii. “la dracu! Iar arat ca curu’. Ar trebui sa imi fac o operatie. Sau mai bine m-as culca la loc, oricum ziua mi-a fost stricata de noptiera aia nenorocita. Ma spal pe dinti..intru in cada hotarat sa imi fac un dus. La prima vedere totul e perfect, dusul matinal se simte bine. Apoi constat ca nu am apa calda. Se putea mai rau. Putea sa cuga petrol prin dus. Nu? Nu… Ies tremurand [de frig] din baie. Bucataria poate e mai primitoare. Da’ de unde! Nici aici nu-mi gasesc alinarea. Gasesc in schimb niste samvisuri facute la aparat. Pe care o sa le iau la scoala cu scopul de a le manca. Normal ca nu o sa apuc. Mai imi fac un ceai Twining’s, pe care evident nu am timp sa il beau. Viata e frumoasa, dar colegii mei is niste nemernici. Astea fiind zise ma imbrac si plec spre scoala, indreptandu-ma catre un loc trist si plicticos, drumul fiindu-mi presarat cu babe care nu au alt scop in viata decat sa isi plimbe anii la 7 dimineata in autobuze. Macar ma asteapta un ceai racit cand vin acasa dupa-masa